Fundamentul moralei 2 (Avatarurile unui dialog Călinutz – Seviciu)
24 Aug 2010 31 Comments
by sorin seviciu in metafizica, morala
Am văzut în articolul precedent că modul în care a fost conceput fundamental moralei a urmat o dinamică nu tocmai pozitivă, ajungându-se astăzi la stabilirea prin consens a unor norme oricând susceptibile de schimbare, în funcţie de opţiunea majorităţii.
Absenţa unui fundament revelat sau obiectiv, poate face ca ceea ce ieri era considerat un bine, astăzi să fie etichetat drept rău, în funcţie de interesele noastre personale. Un creştin nu poate accepta această situaţie.
Negarea unui fundament obiectiv al adevărului şi al binelui nu a apărut în zilele noastre. Proorocul Isaia la capitolul 5, verset 20 spune: “Vai de cei ce numesc răul bine, şi binele, rău, care spun că întunericul este lumină, şi lumina, întuneric, care dau amărăciunea în loc de dulceaţă, şi dulceaţa în loc de amărăciune!”, textul având un anumit raport şi cu discuţii pe care le-am mai purtat asupra acestui subiect.
Ca şi creştini trebuie să recunoaştem obiectivitatea binelui, propunând un fundament al moralei bazat pe Revelaţie, evitând însă o atitudine talibanică, lipsită de respect sau atacând persoanele care nu sunt de acord cu noi.
Statul este laic, în ocurenţă, nouă creştinilor indiferent de confesiune, ne rămâne o singură opţiune şi anume aceea de a schimba sistemul din interior, aducând la putere prin votul nostru politicieni care să susţină doctrina noastră, aşa cum se întâmplă spre exemplu în Polonia.
Eu personal nu aş vota cu un om care ar propune un sistem dictatorial, interzicând libertatea de conştiinţă şi cea de expresie.
Religia în contectul politic actual, nu mai e o normă socială, dar dacă noi creştinii am propovădui prin exemplul vieţii noastre o doctrină bazată pe înţelegere, bunătate, toleranţă, deschidere, dragoste, am putea transforma societatea în bine.
O atitudine ostilă, bigotă, agresivă, dispreţuitoare, fundamentalistă, răutăcioasă nu poate decât să adâncească prăpastia dintre societatea secularizată a zilelor noastre şi creştinism.
Or, creştinismul neputând fi prin definiţie decât ceva pozitiv, nu văd de ce nu am susţine valorile comune pe care le promovează toţi oamenii de bine, atâta vreme cât ele nu contravin principiilor noastre.
E evident că în contextul actual, atâta vrème cât nici creştinii între ei nu pot cădea de acord asupra fundamentelor moralei, deşi Revelaţia după părerea mea este suficientă, nu putem propune un fundament cu care să fie de acord ateii sau agnosticii.
In materie de valori însă lucrurile stau diferit şi ca atare, toţi oameni de bine pot conlucra la promovarea lor indiferent de motivaţia care determină să le respectăm.
Like this:
Previous Fundamentul moralei (Avatarurile unui dialog Călinutz – Seviciu) Next Nou articol pe blogul de protocol ecleziastic
Aug 24, 2010 @ 16:14:13
Am asistat cu interes timp de trei ani la expunerile dumneavoastra despre crestinism organizate de prof. Herlo in aula universitatii. Erau alaturi de dumneavoastra din partea ortodoxa fiul parintelui Cutaru, nu stiu daca este lector sau conferentiar la noi la teologie si inca doi sectanti, un penticostal si un adventist.
Spre deosebire de toti ceilalti, ati fost singurul care a reusit sa capteze interesul intregii sali.
Ce orator distins, cata stiinta, cata abilitate. V-am admirat si va admir si astazi pentru cultura si inteligenta dumneavoastra. V-as admira si mai mult daca ati pune talantul pe care l-ati primit in slujba binelui. Pentru ca la sfarsitul conferintei fiecare avea impresia ca sustineti propriile lui puncte de vedere. Asta da abilitate. Citind articolul de pe wikipedia despre biserica catolica si evolutie si declaratiile ei am inteles ca stilul dumneavoastra si tehnica abordarii subiectelor dificile apartin ierarhiei dumneavoastra care stie sa dea declaratii confuze pentru a evita sa fie catalogata de retrograda.
Eu voiam sa devin preot ortodox. Nu m-am dus la teologie pentru ca Biserica Ortodoxa din Romania merge pe un drum gresit, acela al ecumenismului fara a tine cont de invataturile de credinta stramosesti. Eu nu pot sluji o asemenea Biserica si sper ca pe ierarhii nostrii ii va lumina Dumnezeu si-i vor elimina din sanul ei pe “arhierei” ca si Daniel, Corneanu si multi altii asemenea lor. Vedeti ca nu am “O atitudine ostilă, bigotă, agresivă, dispreţuitoare, fundamentalistă, răutăcioasă” . Nu sunt de acord cu dumneavoastra si e dreptul meu sa am propriul meu punct de vedere. Sunteti mult prea inteligent sa nu va dati seama care va fi rezultatul acestui stil diplomatic de propovaduire. Prefer un preot incult care spune adevarul in intregime si nu pe jumatate.
Sunt de acord ca exista valori comune pe care le impartasim cu ateii dar acestea nu au fost inventate de ei ci sunt o mostenire de cand Romania era crestina. Bravo lor daca le mai respecta, dar daca o fac nu e din procina dialogului.
Am citit articolul dumneavoastra Ecumenismul. E foarte bine scris doar ca nu trageti nici o concluzie:
“Autorul prezentului articol îşi propune să abordeze problema ecumenismului dintr-un punct de vedere absolut nepărtinitor, refuzându-şi orice concluzie, orice luare de poziţie pro sau contra, lăsând la latitudinea cititorului aprecierea acestui fenomen, mult prea amplu pentru a fi tratat în mod exhaustiv în câteva pagini .”
Asa se intampla cu toate articolele, nu e nimic fals, totul e corect, autorul “absolut nepărtinitor, refuzându-şi orice concluzie, orice luare de poziţie pro sau contra, lăsând la latitudinea cititorului” concluzia.
Trageti concluzii, spuneti ce e bine si ce e rau si articolele dumneavoastra vor fi bune, dar atata vreme cat Roma nu face acest lucru nu o veti face nici dumneavoastra. Spuneti adevarurile pana la capat. Lumea nu va va mai aplauda, veti acea mai putini cititori dar nimeni nu va va acuza nu va faceti datoria.
Nu luati in nume de rau ceea ce va spun, v-am apreciat deosebit de mult, dar adevarul se cuvine sa fie spus, mai bine nu scriam decat sa nu spun ceea ce gandesc.
Aug 24, 2010 @ 17:16:12
@ Simeon Multumesc pentru frumoasele aprecieri. Am o memorie buna si cred ca stiu cine sunteti si ca am avut ocazia sa discutam si personal. Reprosurile pe care mi le aduceti nu diminueaza cu nimic buna impresie pe care mi-ati facut-o, daca sunteti intr-adevar persoana la care ma gandesc. Nu pot condamna un om care-si apara politicos convingerile. Nu sunteti cu siguranta un fanatic dar sunteti fundamentalist si nu vad cine va poate nega acest drept.
Faptul ca un om spune un lucru si zece inteleg in zece feluri nu tine de ambiguitate ci de receptori care inteleg ceea ce vor sa inteleaga.
Sigur, am putea face si altfel. Daca as zice A e adevarat, B e fals, X e bun, Y e rau, Z e alb si W e negru, nu ar exista la nivel de discurs nici o ambiguitate dar orice dialog ar fi imposibil intrucat oponentii ar afirma: nu, A e fals, B e adevarat samd. In momentul in care incercam sa oferim un suport ideatic convingerilor noastre intram vrand nevrand in hatisul conceptual al societatii in care traim, cu tot ce a inmagazinat ea, bun sau rau, iar limbajul poate intinde capcane din pricina valorilor pe care le acordam unor concepte in mod subiectiv. Ca atare, in momentul in care, eu, folosesc un termen in discursul meu e firesc sa receptati conceptul transmis in functie de conotatiile subiective pe care i le-ati acordat. Care e vina mea aici? Ca nu-mi pot da seama ce semnificatie are termenul cutare pentru X sau pentru Y? Pentru ca, folosindu-mi termenii cred ca i-am definit intotdeauna pentru a nu da nastere unui echivoc.
La fel, declaratiile Romei sunt scoase adesea din contextul lor, asa cum e in cazul linkului de pe wikipedia care nu ofera decat fragmente care nu pot oferi o imagine globala a textului.
In ceea ce-i priveste pe ierarhii dumneavoastra nu cred ca am dreptul sa ma amestec. Atitudinea fata de ecumenism este o problema interna a ortodoxiei la a carei rezolvare nu se poate ajunge decat un functie de criterii specifice confesiunii ortodoxe.
In ceea ce priveste, modul in care imi abordez subiectele, cred ca e o chestiune de maieutica personala, oferind cititorului premise din care potrivit unor reguli de ordin logic, ar putea trage singur concluzia.
Dar pe dumneavoastra nu va deranjaza absenta concluziilor la articolele mele ci faptul ca nu am ajuns la concluziile dumneavoastra asupra materiei in chestiune, singurele pe care ca fundamentalist le puteti accepta.
Astfel, orice adevar care nu corespunde criteriilor dumneavoastra, va fi ori o minciuna ori un adevar spus doar pe jumatate.
Va doresc numai bine
Aug 24, 2010 @ 17:28:12
Ce spuneam mai inainte? Punct ochit, punct lovit Prea Onorate! Nu cred ca ar exista un lucru pe care nu l-ati putea justifica. Daca va faceati avocat acum erati putred de bogat. Nu sunteti doar inteligent si abil ci si bun psiholog.
“Dar pe dumneavoastra nu va deranjaza absenta concluziilor la articolele mele ci faptul ca nu am ajuns la concluziile dumneavoastra asupra materiei in chestiune, singurele pe care ca fundamentalist le puteti accepta.
Astfel, orice adevar care nu corespunde criteriilor dumneavoastra, va fi ori o minciuna ori un adevar spus doar pe jumatate.”
E foarte adevarat si recunosc ca asa e. De ce? Fiind fundamentalist, caci asta sunt am convingeri puternice si stiu una si buna, daca dumneavoastra aveti dreptate ma insel eu, daca va inselati dumneavoastra am dreptate eu. Nu stiu cum anume se poate trai fara convingeri.
Dar felicitari pentru raspuns, e o aparare magistrala.
Aug 24, 2010 @ 18:07:22
@ Simeon Va rog sa nu ma mai flatati, riscati sa-mi deveniti simpatic. Referitor la afirmatia dumneavoastra: “Fiind fundamentalist, caci asta sunt am convingeri puternice si stiu una si buna, daca dumneavoastra aveti dreptate ma insel eu, daca va inselati dumneavoastra am dreptate eu.” ea poate fi adevarata sau falsa, existand anumite reguli de aur ale discursului logic pe care nu se cuvine sa le incalcam.
“daca dumneavoastra aveti dreptate ma insel eu, daca va inselati dumneavoastra am dreptate eu.”
Asa este pentru ca o afirmatie nu poate fi adevarata sau falsa in acelasi timp si sub acelasi raport. Dar asta e valabil doar in cazul in care ne referim la enunturi logice cu caracter universal exprimand adevarul sub forma unor propozitii universale afirmative sau negative, cele doua opunandu-se calitativ, o propozitie universal afirmativa A fiind contrarie unei universale negative E.
Daca se opun si calitativ si cantitativ sunt contradictorii, astfel incat o particulara negativa O va invalida ca afirmatie A, iar o particulara afirmativa I va invalida universala negativa E. In momentul in care nu facem afirmatii care sa aibe un caracter universal, adevarul unei particulare afirmative, nu va trasforma particulara negativa intr-o minciuna.
Ma iertati, dar e o chestie de logica iar noi atunci cand discutam nu trebuie sa absolutizam totul facand doar enunturi cu caracter universal.
In ceea ce priveste raspunsurile, nu cred ca sunteti atat de naiv incat sa va imaginati ca un preot catolic ar da niste raspunsuri in consonanta cu doctrina Bisericii Ortodoxe. Noi avem doctrinele noastre, ortodocsii pe ale lor, daca cele doua coincid asupra unui punct veti avea parte de un raspuns care va va satisface.
Ma bucur ca nu aveti o abordare dusmanoasa, dar va rog sa intelegeti ca nu putem gandi cu totii la fel.
Aug 24, 2010 @ 20:00:33
Va cer scuze pentru interventie, este in afara subiectului. Citesc de luni de zile blogul dumneavoastra, cu multa placere. In ultimul timp ati dezbatut doar subiecte imposibil de urmarit pentru un om de rind. Sunt profesoara de matematica si-mi plac expunerile riguros dezvoltate, dar ultimele articole au fost atit de complicate si de seci incit am avut nevoie de nervi de otel ca sa va urmaresc. Am inteles ideile, dar e plictisitor. Cind ati postat utimul comentariu a lui Arie, am sperat ca veti incheia subiectul. Noua ne placeau comentariile dumnealui. Va scriu la insistenta unor prieteni rugindu-va sa alegeti subiecte, la care sa putem comenta si noi muritorii de rand, eventual despre bun simt, respect, orice altceva. Nu va suparati dar am dori ceva mai legat de realitate. Cu stima si respect, Anca
Aug 24, 2010 @ 20:16:18
@ Anca Un muritor de rand asemenea Dumneavoastra, pe de asupra si plictisitor, va multumeste pentru comentariu. Marturisesc ca nu sunteti prima care imi faceti acesta observatie. Trebuia insa ca subiectul sa fie incheiat, ca atare am postat ultimul articol pe aceasta tema.
Va urmez sfatul. Urmatorul articol va fi despre bun simt si nesimtire. Cu atat mai mult cu cat articolul poate fi ilustrat cu nenumarate exemple. Aveti dreptate.
In ceea ce-l priveste pe Domnul Arie, va spun sincer ca-mi lipseste. Dar, fiind un om plin de bun simt a asteptat probabil sa inchei topicul, inainte de a posta alte comentarii.
Aug 25, 2010 @ 09:40:11
Nu va suparati dar nu inteleg prea bine. Ce doriti sa spuneti? Ca putem avea dreptate amandoi in acelasi timp?
Aug 25, 2010 @ 12:52:16
Da, insa nu atunci cand e vorba de enunturi care au un caracter universal. Eu imi cer scuze, n-am fost grozav de explicit.
Si voi incerca sa explic cat se poate mai simplu.
A universala afirmativa: Toti oamenii sunt drepti.
E universala negativa: Nici un om nu e drept (Toti oamenii nu sunt drepti).
I particulara afirmativa: Unii oameni sunt drepti.
O particulara negativa: Unii oameni nu sunt drepti.
A si E nu pot fi adevarate in acelasi timp si sub acelasi raport.Adaugarea de I nu creaza o A, la fel cea de O nu creaza o E.
In schimb probarea unei particulare negative este suficienta pentru a infirma universala afirmativa, dovedind ca unii oameni nu sunt drepti sau ca macar unul singur nu e pot proba ca afirmatia toti oamenii sunt drepti e falsa. Daca dovedesc in schimb ca unii oameni nu sunt drepti nu inseamna ca as nega faptul ca printre oameni exista si unii care sunt drepti, cele doua particulare putand fi adevarate in acelasi timp si sub acelasi raport.
Aug 25, 2010 @ 11:59:03
@Simeon:”Sunt de acord ca exista valori comune pe care le impartasim cu ateii dar acestea nu au fost inventate de ei ci sunt o mostenire de cand Romania era crestina.”
Mă iertați că intervin, dar creștinismul nu e prima religie, și nici originală pe deasupra. Își are originea în iudaism, care-și are originile în religiile din jur (Mesopotamia, Egipt, …). Legea talionului a fost prima oară formulată în codul lui Hammurabi.
Nici Hristos nici Marx n-au inventat “ajutorarea aproapelui”. După cum a spus și Teofan, “binele” există în firea omului. Fără el, n-am forma comunități, n-am supraviețui.
“Nu va suparati dar nu inteleg prea bine. Ce doriti sa spuneti? Ca putem avea dreptate amandoi in acelasi timp?”
Eu cred asta… Am și argumentat în commenturile de la “De malo” …
Aug 25, 2010 @ 12:34:20
“Absenţa unui fundament revelat sau obiectiv, poate face ca ceea ce ieri era considerat un bine, astăzi să fie etichetat drept rău, în funcţie de interesele noastre personale. Un creştin nu poate accepta această situaţie.”
Nici dacă se dovedește că acel fundament e greșit ? Într-adevăr, nu ține de interes personal ci de obiectivitate. Indulgența poate fi considerată interes personal ?
“Ca şi creştini trebuie să recunoaştem obiectivitatea binelui”
Într-adevăr, e o axiomă în creștinism. Poate și din cauza asta am (persoana I) pălăvrăgit atât despre subiectivitatea binelui și-a răului, despre context.
Cred ca m-am întins prea mult pe o deviere de la subiect.
“Eu personal nu aş vota cu un om care ar propune un sistem dictatorial, interzicând libertatea de conştiinţă şi cea de expresie.”
Interzicerea nu înseamnă scoaterea din existență. Poți pedepsi pe cineva pentru că e liber, poți să-i iei libertatea, dar cât timp e viu/conștient va avea conștiință. Poate se trage de la măr, poate nu.
“Or, creştinismul neputând fi prin definiţie decât ceva pozitiv, nu văd de ce nu am susţine valorile comune pe care le promovează toţi oamenii de bine, atâta vreme cât ele nu contravin principiilor noastre.”
O propoziție nu-și poate declara propria valoare de adevăr. E logică circulară. De exemplu : “propoziția asta este falsă”, nu are valoare de adevăr. E lesne de verificat, prin reducere la absurd, presupunem ca-i adevărată, apoi că-i falsă. În ambele cazuri ajungem la o contradicție. Dar asta-i altă poveste…
“In materie de valori însă lucrurile stau diferit şi ca atare, toţi oameni de bine pot conlucra la promovarea lor indiferent de motivaţia care determină să le respectăm.”
Cu asta sunt perfect de acord și cu oamenii care promovează și respectă astfel de valori, indiferent dacă sunt creștini, atei, pastafarieni sau orice altă religie. Creștinismul nu e o condiție necesară pentru a promova binele, dar e una suficientă. Nu există condiții necesare pentru promovarea binelui (ontologic sau nu), oricine poate să facă bine, indiferent că-i religios sau nu.
Aug 25, 2010 @ 13:45:02
@ Calinutz Am de pregatit o emisiune despre superstitie pana maine dimineata asa ca nu prea am timp sa raspund, iar dupamasa asta am un program ingrozitor.
“O propoziție nu-și poate declara propria valoare de adevăr. E logică circulară. De exemplu : “propoziția asta este falsă”, nu are valoare de adevăr. E lesne de verificat, prin reducere la absurd, presupunem ca-i adevărată, apoi că-i falsă. În ambele cazuri ajungem la o contradicție. Dar asta-i altă poveste…”
Da e o chestiune elementara de criteriologie, ai dreptate aici, doar ca simpla reducere la absurd nu rezolva nimic, prin aceasta metoda riscam sa amestecam logica formala cu cea materiala. Pentru stabilirea adevarului unei propozitii sunt necesare elemente externe. O afirmatie poate fi corecta dar falsa, un sistem poate fi coerent dar fals, adevarul acestora putand fi stabilit doar pe baza unor probe din afara sistemului. Ar trebui sa fiu naiv sa-mi imaginez ca orice afirmatie se justifica prin sine, dar aici ai subliniat foarte bine “asta-i altă poveste…”In momentul in care fac o afirmatie presupun ca am argumentele necesare pentru a o justifica. dar “asta-i altă poveste…”, justificarile afirmatiei mele ar presupune deschiderea unui alt topic. Sper sa pot raspunde maine mai pe larg
Aug 25, 2010 @ 14:37:09
Acum inteleg. E logic ce spuneti. Crescand intr-un mediu fundamentalist nu eram niciodata dispus sa admit ca pe langa mine s-ar putea sa mai aibe si altii dreptate, dar e clar ca in anumite cazuri este posibil. Ceea ce tot nu inteleg e cum anume poate avea o simpla propozitie particulara forta sa rastoarne un sistem. Inseamna ca daca dai dreptate cuiva atunci cand e vorba de un lucru aparent minor, omul acela poate sa-si transforme propozitia intr-un argument cu ajutorul caruia sa darame propriul tau sistem?
Aug 25, 2010 @ 14:55:47
Exact asta inseamna. Intr-o discutie trebuie sa ai grija ce admiti si ce negi. Cel care dovedeste totul risca sa nu dovedeasca nimic, la fel si in cazul aceluia care dovedeste mai mult decat trebuie. E o chestiune de inteligenta practica sa stii ce poti si ce nu poti admite in cadrul unui dialog, e ca la sah, trebuie sa anticipezi miscarile adversarului, care intr-adevar te poate face sa admiti “un lucru aparent minor” pentru a darama cu el “propriul tau sistem”.
Un sistem nu e altceva decat un colos cu picioare de lut, un Goliat pe care il poate darama prastia lui David, in cazul nostru “o simpla propozitie particulara”. De aceea nu e un avantaj sa-ti sistematizezi excesiv convingerile pentru ca risti sa o incasezi urat de tot. E mai bine sa le structurezi, fiindca nu e tot una cu a sistematiza. Un edificiu logic e bine sa fie compartimentat ca si un vapor. Chiar daca un compartiment se gaureste, l-ai inchis, apa nu intra in celelalte iar vaporul nu se scufunda. Atunci cand construiesti un sistem, absolutizand totul, in momentul in care ii vei da un bobarnac se va prabusi asemenea unui joc de domino.
Aug 25, 2010 @ 15:13:03
Devine interesant, e mult mai de inteles decit problemele inutile de metafizica. Asteptam cu nerabdare articolul promis. Cu stima si respect, Anca
Aug 26, 2010 @ 12:52:49
Nu stiu cum sa raspund la rugamintea Parintelui Damaschin care ma roaga sa nu mai intru pe blogul acesta. Sunteti bine intentionat si grija pentru sufletul meu ma bucura, dar nu aveti dreptul sa ma desconsiderati si sa ma tratati ca si pe un prost si un incapabil.
Nu am niciun fel de indoieli, sunt ortodox si cu ajutorul lui Dumnezeu am sa raman ortodox dar aceasta nu ma impiedica sa obtin informatii despre parerile altora chiar daca nu mi le insusesc.
De unde stiti ca sunt trufas? Nu sunteti dumneavoastra trufas crezand ca sunteti capabil sa dati dovada de discernamant iar eu nu? Asta e respect?
Nu am nevoie nici de acest blog nici de blogurile dumneavoastra pentru a invata ce e bine si ce e rau.
Invatati sa ne tratati cu respect findca suntem adulti daca vreti sa va tratez cu respect si nu mai vorbiti de “smerenia mea” desconsiderand pe cineva care are aceiasi religie cu dumneavoastra. Lasati-ma pe mine sa hotarasc pe ce blog stau.
Aug 26, 2010 @ 14:08:47
Simeone, ma iubesti tu mai mult decat acestia? Nu eu iti pun aceasta intrebare. Trufia este dovedita chiar de neascultarea ta, te crezi puternic dar esti slab. Eu te-am prevenit caci e de datoria mea. Tu vei vedea unde vei ajunge. Atunci iti vei aduce aminte de cuvintele mele si vei plange amar caci crezandu-te adult, ia auzi adult nu ai ascultat cuvinte care erau spre folosul tau sufletesc. Daca e sa luam in calcul cum ai inceput e clar unde vei ajunge dar Dumnezeu nu va cere sufletul tau din mainile mele.
Departeaza-te de acest blog. Daca nu ma asculti vei fi singur vinovat. Sa nu dai vina nici pe mine, nici pe Parintele Sorin de la care pentru ca este catolic nu pot nadajdui mai mult, nici pe ateul de pe blog, pe nimeni. Tu vei fi vinovat.
Multumesc parinte ca nu ati postat comentariul si ca nu ati trimis mailul lui Simeon. Va rog sa-l publicati, nu din curiozitate ci ca sa stiu daca Simeon putea fi influentat. E corect si cinstit, dar hotararea lui era luata poate chiar de dinainte de a intra pe acest blog. Un ortodox adevarat nu vorbeste ca Simeon.
Eu nu va voi mai cerceta blogul pentru a nu ma face ortodocsilor sminteala si sfatuiesc pe orice ortodox adevarat sa nu mai citeasca un singur cuvant. Daca vreti invatatura crestina veniti la biserica. E foarte adevarat ca exista bloguri ortodoxe, eu insumi l-am indemnat pe Simeon sa le citeasca. Acestea sunt folositoare dar am foarte putina incredere in ele. In Biserica Ortodoxa propovaduirea se face prin viu grai, blogurile nu-ti ofera ceea ce poti primi la biserica, Sfintele Taine si viata Harului.
Aug 26, 2010 @ 14:34:10
@Damaschin Prea Cucernice, sau Prea Cuvioase daca sunteti ieromonah, intelegand din cele scrise ca nu imi veti mai cerceta blogul, consider din punctul meu de vedere disputa dintre Sfintia Voastra si Simeon incheiata, asta in cazul in care Simeon nu va considera oportun sa va raspunda. Eu refuz sa ma implic in divergentele Domniilor Voastre, considerand ca aveti fiecare dreptul la opinie.
Nu am postat alte comentarii pentru a nu jigni un coleg care, m-a tratat cu respect, luand in considerare faptul ca intr-adevar un preot ortodox care are pozitii atat de radicale nu poate nadajdui nimic bun din partea unui catolic.
“Daca vreti invatatura crestina veniti la biserica. E foarte adevarat ca exista bloguri ortodoxe, eu insumi l-am indemnat pe Simeon sa le citeasca. Acestea sunt folositoare dar am foarte putina incredere in ele. In Biserica Ortodoxa propovaduirea se face prin viu grai, blogurile nu-ti ofera ceea ce poti primi la biserica, Sfintele Taine si viata Harului.”
Va dau dreptate. Blogul prin definitie este un vehicul de informare nu un instrument de propovaduire, aceasta fiind predicata prin viu grai, Vorba lui Pavel, fides ex auditu. Propovaduirea nu poate fi separata de contextul ei sacramental si liturgic, drept urmare nu va putea nici odata sa fie substituita de un blog.
Aug 26, 2010 @ 19:51:21
Urmare sesizarilor unui prieten m-am uitat pe interfata blogului si am remarcat o chestiune de detaliu care poate produce confuzii. Desi am dat drumul comentariilor, unele sunt postate la acest articol altele la De malo. Fiind dispersate sunt greu de urmarit, sunt necesare acrobatii care ar putea fi evitate. O problema clara pentru mine, fiindca pe dashboard imi sosesc comentariile in ordine cronologica, devine complicata pentru cititori care nu pot sa le urmareasca. Am incercat sa iau comentariile de la De malo si sa le mut la articolul prezent pentru a avea o succesiune logica, dar sincer sa fiu nu ma pricep, am intrat si pe Help dar nu am gasit un topic care sa ma ajute. De aceea va rog sa aveti amabilitatea de a posta comentariile sau disputele in cadrul aceluiasi articol, eu neavand nici priceperea nici caderea de a le muta de ici-colo.
In ceea ce priveste discutia Simeon-Damaschin consider ca e bine sa se incheie aici. Nu voi mai posta nici un comentariu pe acest subiect, daca doresc sa continue disputa pot apela la ajutorul meu pentru un schimb de mailuri cu o singura conditie si anume ca amandoi sa-si doreasca acest lucru.
Nu cred ca o polemica de natura strict confesionala poate ajuta la ceva constructiv. In ocurenta voi fi extrem de atent in alegerea subiectelor pentru a evita ca asemenea evenimente sa se reproduca.
Cu tot respectul pentru Simeon si pentru Damaschin
Seviciu
Aug 27, 2010 @ 00:07:20
Domnilor, domnilor… Parasesc blogul pentru cateva zile, si cand ma intorc inapoi, va gasesc pe toti in sa, porniti sa cuceriti Ierusalimul!
Nu ma voi atinge de “fundamentul moralei”, ci ma multumesc doar sa comentez de pe marginea “arenei”: nu ma pot abtine (cu riscul de a incalca dorinta parintelui Seviciu, cer iertare daca contravine ei) sa nu remarc, cat de pacifist cu putinta, urmatoarele: paritia tiparului acum aprox 500 de ani->traducerea Bibliei si raspandirea ei in toate popoarele, “pana la marginea lumii”-> setea de cunoastere implinita->CONSTIINTA SI RATIUNE PROPRIE->umanism- despotism 1-0.
Ocazional, din varii motive, sunt nevoit a asista slujbelor a mai multor culte, si vreau sa va impartasesc ceva reprezentativ, as spune eu:
Cu ani in urma, calatorind prin tara, am ajuns si in zona Bucurestilor. Programul “turistic” al zonei cuprindea, volens nolens, vizita la una din biserici (imi scapa numele). Ca un facut, era si duminica, si dimineata. Buuuun. Am ajuns pe la 10 si jumatate- “caldura mare, monser”. astfel incat pe la 11 si ceva am trecut intr-una din lateralele bisericii sa ma asez pe un scaun, deoarece obosisem. Eram imbracat intr-un costum negru, fara nici un semn distinctiv, un anonim printre anonimi. Din obisnuinta, imi aveam la mine Biblia, care, plicisindu-ma, am scos-o la un moment dat din servieta si am inceput sa citesc. Cand a venit momentul predicii, am inchis-o, deoarece eram curios de predica celui ce avea sa o tina. Imi amintesc ca si cum ar fi fost azi-dimineata: preotul la vreo 40 de ani, dolofan, cu ochelari si potcap care tot cadea pe frunte, la un moment dat spune, “Adam si Eva aveau totul in Rai, tot ce aveau nevoie, tot ce putea visa, nu cunosteau mai mult…Cand a venit Vrajmasul in lume? Cand Eva a vrut sa cunoasca mai mult decat i s-a dat!” Mai departe, a urmat o tirada ca o cascada impotriva celor care citesc Biblia- va scutesc de ea, fac doar rezumatul: Ferit-a bunul Dumnezeu sa se atinga cineva de Sfanta Scriptura in afara de preoti! Cine face asta, paf!, si-a pierdut iremediabil mantuirea.
De ce le e frica? Le pasa de sufletele enoriasilor intr-atat, sau le e teama ca vor pierde ascultarea orbeasca care li se da? Le pasa de lupta interioara a unui crestin dezorientat, sau doar nu se pot lipsi de temenelele atat de omniprezente?
Domnilor, las la latitudinea si constiinta fiecarui cititor raspunsul la intrebarea: E un pacat capital sa imi folosesc facultatile mentale daruite de Dumnezeu incercand sa-mi cunosc aproapele si sa ma raliez de bunavoie Evangheliei si Vointei Divine?
Aug 27, 2010 @ 00:54:13
@Arie La Gerusalemme liberata sau Razboi si pace… Ma bucur sa va revad (recitesc), v-am simtit lipsa. De maine incepand voi aborda subiecte mai firesti, care sper ca vor da nastere unor conversatiuni mai blande. Metafizica incepe sa devina plictisitoare chiar si pentru mine, nu credeam ca voi spune acest lucru. Cat despre intrebarea de la sfarsitul comentariului Domniei Voastre, am sa ma joc de-a iezuitul raspunzand printr-o alta intrebare: Nu e asa ce talantul cel mai greu de inmultit e mintea?
Aug 27, 2010 @ 11:43:53
Ba pe deasupra mai procedam si ca robul cel “drept-credincios”, ingropandu-l cu sarguinta si constiinciozitate in pamant, sa avem ce arata Domnului nostru cand revine!!!
Aug 27, 2010 @ 20:38:06
@Arie Sa nu uitam ca motivul pentru care sluga a ingropat talantul, a fost frica: “Doamne, te-am ştiut că eşti om aspru, care seceri unde n-ai semănat şi aduni de unde n-ai împrăştiat. Şi temându-mă, m-am dus de am ascuns talantul tău în pământ; iată ai ce este al tău.”da, acea frica propovaduita de apostolii obscurantismului care nefiind capabili sa combata ideile, ori ataca persoanele, ori in cel mai bun caz iti dau in cap cu argumentul de autoritate ca si cu o firma.
Aug 27, 2010 @ 21:32:43
Inceputul Intelepciunii este frica lui Dumnezeu. E un dar nepretuit care nu e intuneric ci lumina. Daca il iubesti pe Dumnezeu ti-e teama sa nu-l pierzi. Nu e frica robului ticalos si viclean. Daca inteligenta e un dar, un talant trebuie sa profitam de ea, nu doar sa memoram texte ca niste papagali. Cel care doar toceste si nu gandeste cu mintea data lui de Dumnezeu e asemenea robului viclean.
Aug 27, 2010 @ 22:35:44
In momentul in care eu imi iubesc Dumnezeul relevat mie prin scrierile inspirate biblice, inseamna ca ma straduiesc sa fac voia Lui. Daca ma straduiesc sa fac voia Lui, nu am de ce sa ma tem ca-L pierd. Deci, daca imi iubesc Dumnezeul, nu il voi pierde. Frica intervine numai in momentul in care ma stiu cu musca pe caciula, si stiu ca ceea ce fac nu e in regula- totodata, sa nu uitam ca Dumnezeu si-a trimis Fiul pe pamant pentru a ne demonstra ca ne iubeste, nu pentru a se juca de-a bau-bau cu oamenii, speriindu-i!
Dumnezeu nu ne cere o iubire de caine, daca ne-o cerea, ne facea caini. El ne cere o iubire ingemanata cu credinta inimii, situata pe solidul fundament al ratiunii crestine. Cat despre ideea cu papagalii, nu eu sunt cel care se afla in postura de a-l cauta “dresorii”, pe unde isi pierde timpul…
Aug 28, 2010 @ 00:23:53
@Arie Da, asa este. Cainii iubesc neconditionat, fara sa gandeasca, Dumnezeu ne-a facut oameni pentru a gandi iubind si a iubi gandind. Doar gandirea transforma iubirea omului intr-un angajament responsabil in relatia bilaterala pe care o are cu Dumnezeu, acel Intelect Suprem augustinian in care se afla arhetipurile formale ale intregii fiinte, acel Cuvant, Verbum mentis prin care si noi prin Intruparea si Jertfa Sa am fost facuti partasi ai naturii divine. Or, inteligenta noastra e intr-adevar un dar dumnezeesc la care participam cu totii.
Simeon nu gresea cand cita din Scriptura prin care Dumnezeu se reveleaza. Initium Sapientiae timor Domini… Venite filli audite me, timorem Domini docebo vos…
E inceputul dar nu fundamentul Intelepciunii. Iubirea si Intelepciunea sunt cei doi plamani care aerisesc viata spirituala, cum traieste un om cu un singur plaman?
Cat despre Simeon, daca ar fi fost un papagal, acum ar fi tocit textele dresorului, dar se pare ca are ceva mai bun de facut.
Aug 28, 2010 @ 00:37:41
Atunci, nu ii pot dori decat sa ajunga un veritabil Petru cat mai repede!
Aug 28, 2010 @ 00:49:42
@ Arie Petru s-a lepadat de trei ori cand a cantat cocosul nu cand a recitat papagalul. Acest Simon nu de Cristos se va lepada ci de o viziune meschina asupra ideii de posesiune exclusiva a adevarului. A fost prevenit dar a ramas ceea ce va duce nolens volens la liberalizarea ideilor sale. Damaschin avea dreptate, dialogul nu ramane fara consecinte, daca nu le accepta e mai bine pentru dansul sa iasa acum de pe blog, eu unul le anticipez. Nu poti dialoga sincer si constant fara a pierde din fundamentalism. Cu tot respectul Simeon
Aug 27, 2010 @ 23:52:47
Un comentariu care n-are nevoie de comentarii. Ati vazut stirea? No comment. Traim intr-o tara in care cultura dialogului lipseste cu desavarsire. Suntem refractari la tot ceea ce inseamna alteritate, acceptarea celuilalt. Daca am putea am transforma tara asta intr-un gulag, ca doar avem experienta, legionari care erau mari crestini si-i ucideau pe jidani si pe masoni, comunisti care decimau intelectualitatea. Intoleranti mizerabili si infatuati nenorociti si porci. De ce n-a discutat cu batranul? BESTIE NU PREOT!!!!!!! Nu cu firma, nu cu argumentul de autoritate iti dau in cap ci cu pumnii si picioarele, stareti secundati de lacheii lor ordinari care bat batrani neajutorati. Asta ne asteapta pe toti, daca nu spunem STOP!!!!!!! ne vor casapi pe toti.
Aug 28, 2010 @ 00:02:21
@Florian Mi-am ingaduit sa elimin cateva cuvinte pe care nu le accept pe blogul meu. Vad ca sunteti furios dar va rog sa va autocenzurati expresiile.
Aug 28, 2010 @ 02:01:37
Iertati-ma va rog. Nu-mi sta in obicei dar nu m-am putut stapani. Cum poate o Biserica atat de exigenta sa tolereze asemenea golani, ba sa-i mai faca si stareti? Care e atitudinea dumneavoastra fata de nenorocitul ala?
Aug 28, 2010 @ 08:38:04
@ Florian Va inteleg consternarea. Chiar Dumneavoastra spuneati ca nu mai e nevoie de comentarii, am vazut imaginile. Dar mi se pare deplasat sa asociem imaginea unei Biserici in ansamblul ei unor manifestari de acest fel. Din pacate astfel de evenimente reprobabile umbresc tot binele pe care il fac o multime de ierarhi luminati si de preoti buni, iar cazul este prezentat si comentat ca si cand vina ar fi a unei Biserici. Fara indoiala un asemenea cleric ar trebui sa fie caterisit.
Cu privire la primul comentariu nu vad cine ar putea sa va contrazica. La noi intotdeauna a fost “care pe care”. Cultura dialogului este sublima dar lipseste cu desavarsire. Intoleranta crasa poate fi remarcata in roate domeniile, social politic, religios.
Acest exclusivism poate da nastere unor manifestari asemenea acelora pe care le amintiti. Fanatismul poate duce la crima. Cati oameni nu au fost ucisi pentru ca erau jidani sau jidaniti? Cati n-au fost tratati de masoni (“nasoni” ar zice Marin Preda) doar pentru ca se opuneau totalitarismului verde? Iar atunci cand “paradaicile” (tomatele) s-au copt si au devenit rosii, cati oameni n-au fost asasinati, trimisi “in Siberii fara de sfarsit” doar pentru ca indrazneau sa gandeasca? Totul a fost posibil pentru ca oamenii de bine au tacut. Criminala tacere!
Un asemenea context nu poate da nastere decat la violenta, una dintre manifestari fiind cea de ieri, izvorata din incapacitatea de a comunica civilizat.
Cand Silviu Brucan a spus ca avem nevoie de 20 de ani pentru a iesi din marasm l-a injurat toata lumea… Unde suntem astazi? Pot trece nu 20 ci 40, chiar 400 de ani, doar dialogul sincer si deschiderea ii poate face pe romani sa construiasca binele comun.