Adio catârgire ! ( Corul filarmonicii )

06 Aug 2010 20 Comments

by sorin seviciu in arad, cor, cultura, filarmonica, manelari, seviciu, societate

Regăsindu-mi unul dintre articole pe pagina de Web a filarmonicii http://www.filarmonicaarad.ro/index.php , mi-am dat seama că, de bine de rău, problemei corului i s-a găsit o rezolvare. A fost salvată filarmonica, aşijderea teatrul … iar colhozul cultural,

care nu-i o speranţă pentru cultura arădeană ci un coşmar din vremea lui Aron (Aron Pavel prim secretar PCR Arad) , zace cu aripioarele frânte pe fundul prăfuit al cutiei Pandorei pe care nimeni nu se mai încumetă să o deschidă,

Requiem for a dream sau parastas pentru un monstru mort în faşă? Astăzi nu ne mai pasă, bomboana de pe coliva avortonului lepădat printr-o înţeleaptă decizie o va pune istoria.

Doamna Tălmaciu spune cu mult rezon : „ Dacă instituţiile de cultură se comasau, se ajungea la o autodesfiinţare ”. Aşa şi este. O uniune adulteră a Muzelor şi Artelor frumoase

ar fi dus la catârgirea (scuzaţi-mi barbarismul, l-am luat pe catâr, equus mullus, ca radical şi-am inventat oribilul cuvânt) civilizaţiei de pe malul Mureşului.

Dar, dacă pentru Biserică, mariajul între consângeni (consangvini) nu-i slobod, administraţia a preluat analogic acest precept, neîngăduind o împreunare care ca şi în cazul oamenilor ar fi produs în mod inextricabil degenerarea instituţiilor şi à la longue la dispariţia lor, catârul nefiind prolific.

Opt posturi restructurate

“ De asemenea, directoarea mai doreşte, să comunice că în acest moment, în urma discuţiilor consultative dintre Primărie şi instituţiile de cultură, conform solicitărilor Primăriei, în cadrul Filarmonicii mai trebuiesc restructurate opt posturi. „Acest lucru desigur că nu mă bucură, însă având în vedere situaţia de la care s-a pornit în discuţii, consider că acesta este cel mai bun rezultat la care s-a putut ajunge, pentru că, din păcate, Filarmonica nu a fost inclusă pe lista instituţiilor exceptate de la efectele Ordonanţei”, a mai declarat Rodica Tălmaciu. Autorităţile locale spun că nu se va mai trece la nici o disponibilizare în structura Primariei Arad. Acest lucru este posibil datorită faptului că instituţiile de cultură sunt exceptate de la prevederile Ordonanţei 63, fapt care va duce ca nici un funcţionar public din instituţie să nu mai fie afectat de normativul stabilit de Guvern pentru Primăria Arad şi anume de 699. La Arad este vorba despre Teatrul Clasic, care nu a mai intrat în calculele ordonanţei de urgenţă, deoarece este înfiinţat prin Hotârârea Consiliului de Miniş­tri. Edilul şef al Aradului spune că se va prezenta o organigramă cu un număr mai mic de posturi şi că se vor tăia doar posturile care ar trebui înfiinţate şi care au fost ţinute vacante pentru a nu creşte schema de personal. “

Opt posturi restructurate…

E trist, dar în comparaţie cu alte oraşe am scăpat foarte uşor. “… consider că acesta este cel mai bun rezultat la care s-a putut ajunge “ Doamna directoare are dreptate, e greu de crezut că s-ar fi putut obţine mai mult, acolo unde alţii au pierdut totul. Afirmaţia Doamnei Tălmaciu mă face să reflectez la Theodiceea lui Leibniz, “ nous vivons dans le meilleur des mondes possibles, into the best of all possible worlds “ .

Dar în definitiv nu e mai bine să avem o cultură zgâriată decât una ciuntită ? ” Tout est pour le mieux dans le meilleur des mondes “. Comparativ cu ceea ce s-a întâmplat la Constanţa unde s-a desfiinţat tot ceea ce putea fi dărâmat legal, ca să nu mai amintim faptul că s-a trecut şi la colectivizare, autorităţile arădene au procedat corect.

Este de înţeles, în Arad, oraş cu o incontestabilă tradiţie culturală nimeni nu vrea să-şi lipească infama etichetă de asasin al civilizaţiei.

In urmă cu o lună am sperat împotriva speranţei, contra spem speravimus. Am continuat să sperăm împotriva evidenţei pe care o experimentam alături de alte oraşe a căror colaps cultural ne oferea ameninţător o sumbră perspectivă. Iar nădejdea noastră nu a fost zadarnică.

Dar, am câştigat pentru că în Arad a existat voinţa de a lupta. Suntem răniţi dar victorioşi, victorioşi dar răniţi, las ordinea la aprecierea Dumneavoastră. O plăpândă victorie împotriva colosului cu picioare de lut al MANELISMULUI, care oricât ar părea de puternic nu este invincibil. Si, contra spem in spe credentes, vom apuca poate şi ziua în care, Hidra Cocălară

se va prăbuşi în puturoasele ape ale anonimatului şi ale uitării.

Advertisement